Icoane
Cărţi
Învăţături
Diverse

    Icoana Zilei

 

 

 

 

 

 

 

 

    Sfantul Nectarie si comoara lui

Lant de minuni la Manastirea "Radu-Voda" din Capitala.

     Putini oameni stiu ca adevaratul centru istoric al Bucurestiului nu se afla la Curtea Domneasca, ci peste apa lenesa a Dambovitei, pe locul bisericutei ridicate (se zice) de chiar Bucur, ciobanul ctitor al Capitalei. Din strada, nu vezi mare lucru. Intr-un tarziu, dincolo de Piata Unirii, sirul cenusiu de blocuri comuniste se dau greoi deoparte, descoperind doua bijuterii medievale, exilate stingher pe doua inaltimi vecine: Biserica "Bucur" (cea mai veche din Bucuresti), citadela taraneasca inconjurata de florile toamnei, iar alaturi, peste drum, Manastirea "Radu-Voda", cu Seminarul teologic si aleile sale imperiale, ce trec prin tunelul vegetal al unor castani seculari. Vegheata de turnul clopotnitei (de pe vremea lui Mihai Viteazul), biserica adaposteste mormantul unor domnitori si patriarhi vestiti ai Romaniei. Suntem, de fapt, in inima spirituala a Bucurestiului, pe locul primelor ctitorii intemeietoare. Blocurile din jur inchid perspectiva, o uratesc, dosind 600 de ani de istorie, de incercari si navaliri otomane. Istoria nu se opreste insa aici, in dreptul zidurilor inalte de la intrare. Asa discreta si aflata mereu sub vremi cum este, destinul manastirii se implineste si astazi sub ochii nostri - tacut, miraculos, viu.

Vindecator de cumplite boli

    Prin anul 2002, un arhiereu grec, dornic sa cunoasca ortodoxia romana, a vizitat ca din intamplare aceste locuri. S-a mirat in felul sau de frumusetea manastirii. A privit atent in jur, luand aminte la dealul abrupt ca spinarea unui calugar pravalit in rugaciune, la vechile cruci nescrise, risipite printre copacii imensi din spatele bisericii, la pietrele de granit din caldaram. Apoi, arhiereul a intrat in biserica. S-a inchinat la icoane, s-a recules in tihna lacasului, a admirat simplitatea catapetesmei si a mormintelor arhieresti, ramanand mult timp in fata icoanei Sfantului Nectarie, asezata la loc de mare cinste, in dreapta usilor de la altar. Interesandu-se la calugarii din strana, a aflat ca obstea de la "Radu-Voda" are mare evlavie la Sfantul, ca staretul manastirii, Varsanufie Prahoveanul, bolnav fiind de cancer, s-a rugat fierbinte Cuviosului Nectarie, chiar la Eghina, la mormantul sau. Raspunsul nu a intarziat sa apara.  
   Intr-o noapte, staretul Varsanufie s-a intalnit in duh cu Sfantul care i-a proorocit nu numai ca se va vindeca de boala cea grea, dar ca va ajunge si episcop, ceea ce s-a intamplat aidoma, in scurt timp. Povestea acestei vindecari l-a tulburat peste poate pe oaspetele grec. Privirea i s-a luminat ca intr-o revelatie. Plecase la drum avand asupra sa o cutiuta cu moastele Sfantului Nectarie, asa cum primise si el porunca in vis. Nu stia unde si cui sa le daruiasca. Se ruga doar Sfantului sa-i lumineze calea. Umbla din tara in tara, din biserica in biserica, asteptand un semn. Cu ochii umeziti de lacrimi, arhiereul grec a cerut sa vorbeasca cu staretul manastirii. Drumul sau luase sfarsit. Sfantul Nectarie isi aratase voia. Biserica "Radu-Voda" era de-acum noua sa casa romaneasca.

preluare Formula AS